La Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca poate fi admirată în aceste săptămâni o expoziție deosebită care pune în prim-plan unele dintre cele mai vechi și mai misterioase artefacte descoperite vreodată pe teritoriul României, dintre care unele, precum tăblițele de la Tărtăria, au devenit subiect de discuții aprinse în comunitatea științifică internațională.
Tăblițele de la Tărtăria sunt trei plăcuțe mici din lut, descoperite în 1961 într-un sit neolitic din satul Tărtăria, județul Alba, de o echipă de arheologi conduși de Nicolae Vlassa. Obiectele – două dreptunghiulare și una rotundă – sunt acoperite cu semne incizate pe o față, simboluri care au stârnit, de zeci de ani, întrebări și polemici despre natura lor și despre ceea ce ar putea reprezenta.
Unii cercetători cred că semnele gravate pe aceste tăblițe ar putea reprezenta cea mai veche formă de scriere cunoscută în lume, datând din jurul anului 5 500 î.Hr. sau chiar mai devreme, cu mult înaintea celebrului scris cuneiform sumerian sau a hieroglifelor egiptene. Dacă această ipoteză ar fi confirmată, ar schimba fundamental înțelegerea noastră despre originile scrisului în civilizația umană.
Totuși, realitatea este mai complicată și mai puțin clară decât pare la prima vedere. În momentul descoperirii, tăblițele au fost supuse tratamentelor de conservare specifice vremii – inclusiv expuse la temperaturi ridicate sau tratare cu substanțe chimice – ceea ce le-a împiedicat ulterior să fie datate direct prin metoda radiocarbonului. Din acest motiv, vârsta lor trebuie estimată indirect, pe baza obiectelor găsite în același context arheologic, iar această abordare rămâne subiect de dezbatere între specialiști.
Mai mult, chiar dacă simbolurile par să fi fost create deliberat, nu există un consens clar dacă ele reprezintă într-adevăr o scriere în sensul strict al termenului — adică un sistem de comunicare cu sensuri precise pentru un public larg — sau dacă ar putea fi simboluri cu rol ritualic, religios sau de identificare a unor obiecte sau persoane. Aceste neclarități mențin tăblițele pe scena dezbaterilor arheologice internaționale, făcându-le totodată obiecte de fascinație și curiozitate pentru publicul larg.
Expoziția în care aceste tăblițe sunt incluse, intitulată „Comori nespuse. Istoria Transilvaniei prin obiecte”, nu se limitează însă doar la ele. Vizitatorii pot vedea o serie de artefacte impresionante care ilustrează evoluția umană de-a lungul mileniilor – de la relicve din Epoca Pietrei și până în epoca contemporană. Printre exponate se numără fosile rare, cum ar fi o mandibulă de mamut, descoperiri din epoca bronzului, obiecte din epoca dacică și romană și multe altele, fiecare cu povestea sa și cu locul său în istoria complexă a regiunii.
Pentru iubitorii de istorie și pentru cei pasionați de originile culturii umane, vizitarea acestei expoziții este o oportunitate rară de a vedea artefacte cu o importanță științifică considerabilă și de a reflecta asupra modului în care oamenii din preistorie și-au lăsat amprenta asupra lumii pe care o cunoaștem astăzi.
