Imaginează-ți cum ar fi dacă, în primele zile de viață, fiecare bebeluș din maternitate ar primi o „verificare completă” — nu doar o simplă observație, ci un set extins de analize care pot identifica boli rare înainte ca acestea să devină o povară greu de gestionat. Acesta este planul ambițios pe care ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, l-a anunțat recent: începând cu anul 2026, testările nou-născuților în maternități vor fi mult mai extinse.
În prezent, în maternitățile românești, copiii sunt testați pentru doar trei biomarkeri — adică trei substanțe esențiale care pot indica prezența unor boli metabolice sau genetice. Dar, odată cu demararea noului program național de screening neonatal, acest număr va crește la 18 biomarkeri. Această schimbare este finanțată de Ministerul Sănătății, ceea ce arată hotărârea autorităților de a oferi un start mai sigur în viață celor mai mici cetățeni.
De ce este important acest lucru? Pentru că multe dintre afecțiunile pe care screeningul le poate detecta — boli metabolice sau erori genetice — nu sunt imediat vizibile și, dacă nu sunt tratate la timp, pot duce la dizabilități sau la complicații pe viață. Prin analize precoce, diagnosticul devine mai rapid, intervenția terapeutică poate fi pusă mai repede, iar șansa unui trai normal crește semnificativ.
Ministrul nu s-a ferit să sublinieze că motivul pentru care acest program nu a fost implementat până acum nu este neapărat tehnic — ci ține de lipsa unei viziuni de ansamblu: „De ce nu s‑a făcut până acum, ținând cont că nu a fost deloc complicat? Pentru că nu a existat viziune”, a spus Rogobete.
Pe de altă parte, ministrul recunoaște și o provocare mai largă: România nu are încă un program național unitar de screening care să acopere toate bolile posibile. În prezent, screeningul se face doar „izolat”, în unele spitale și doar pentru anumite patologii, deși potențialul de prevenție este mult mai mare.
Acest pas spre extinderea testării este, de fapt, un început de reformă: nu doar că se testează mai mult, ci se schimbă modul în care sistemul de sănătate privește prevenția. Nu este vorba doar de acte medicale, ci de a da copiilor o șansă reală — să nu fie condamnați la o boală nedetectată până când este prea târziu.
