În plină epocă digitală, telemedicina — adică serviciile medicale oferite prin mijloace electronice, fără prezența fizică în cabinet — este din ce în ce mai des utilizată de medici în România. Totuși, actualul cadru legal rămâne neclar și incomplet, în special în ceea ce privește medicii de familie, ceea ce face ca mii de pacienți din mediul rural să nu poată beneficia de teleconsultații decontate de stat, în timp ce în orașe alții au acces la astfel de servicii.
Telemedicina înseamnă orice formă de îngrijire medicală la distanță — de la consulturi prin video sau telefon, până la monitorizare sau sfaturi preventive fără contact direct — însă teleconsultația se referă în mod specific la momentul în care un medic, inclusiv un medic de familie, discută cu pacientul pentru diagnostic, recomandare de tratament sau îndrumări pentru prevenție.
Pentru aproape 46% din români, care trăiesc în zone rurale, accesul la servicii medicale moderne este precar sau aproape inexistent. În jur de 2.000 de localități rurale nu dispun de un medic de familie cu program regulat, iar distanțele, lipsa transportului sau condițiile socio-economice fac vizitele la cabinet dificil de realizat. Specialiștii din domeniu subliniază că telemedicina ar putea deveni o soluție esențială pentru astfel de comunități, permițându-le să obțină consulturi rapide fără să se deplaseze zeci de kilometri.
Totuși, chiar dacă teleconsultațiile funcționează practic în multe cabinete, nu sunt decontate de stat când sunt oferite de medicul de familie, așa cum se întâmplă în alte părți ale sistemului medical ambulator. Conform medicilor, acest lucru generează inechități între pacienți și îi pune într-o situație dificilă pe medicii de familie, care se tem de controale și sancțiuni din cauza lipsei unui cadrul legal clar.
Problema pleacă de la un vid legislativ: deși Ministerul Sănătății a lansat recent o ordonanță în transparență publică care stabilește principiile generale ale telemedicinei, aceasta încă nu are aplicare concretă fără norme de aplicare detaliate care să spună clar cum și când pot fi decontate teleconsultațiile în medicina primară. Până la stabilirea acelor norme, prevederile rămân mai mult pe hârtie decât în realitate.
Reprezentanții medicilor de familie spun că situația actuală îi discrimină pe aceștia în relație cu alți specialiști. De exemplu, în ambulatoriu (cabinetele medicilor specialiști), teleconsultațiile sunt decontate prin sistemul de asigurări de sănătate, însă nu și când sunt efectuate de medicul de familie, ceea ce încurajează practici inegale și limitează accesul pacienților la servicii preventive și rapide.
Medicii susțin că teleconsultația nu are menirea să înlocuiască consultația fizică atunci când aceasta este necesară, ci să o completeze: ajută la gestionarea situațiilor simple sau cronice, reduce aglomerația din cabinete și le oferă pacienților din mediile izolate o legătură mai ușoară cu sistemul de sănătate.
În plus, medicii de familie propun ca, odată cu reglementarea completă a telemedicinei, statul să permită consulturile la distanță în cabinetele din zonele rurale sau în puncte de lucru secundare fără constrângerea prezenței fizice de două ori pe săptămână și să le deconteze la fel ca pe consultațiile tradiționale. De asemenea, ei cer posibilitatea de a deschide puncte de lucru în mai multe județe pentru a extinde și mai mult accesul pacienților la servicii.
În prezent, proiectul de reglementare a telemedicinei este în dezbatere publică, iar autoritățile intenționează să clarifice aceste reguli în acte normative ulterioare, astfel încât teleconsultațiile să poată fi folosite pe scară largă de toți pacienții, nu doar de cei din oraș.
În lipsa unor norme clare și a unei decontări justificate pentru teleconsultații la medicul de familie, mii de români din mediul rural rămân în continuare fără acces la serviciile medicale moderne — exact acolo unde ele ar putea face cea mai mare diferență.
