În ultimele luni, o veste tulburătoare a ridicat multe ochi: potrivit unor rapoarte internaţionale recente, în topul consumului de alcool per capita din Uniunea Europeană se află chiar România. Deşi imagina publică pare mai degrabă legată de vinuri şi distracţii, cifrele arată o realitate mai dură — un consum de alcool care creşte, cu potenţial periculos, pentru sănătatea publică.
Datele spun că, în ultimul deceniu (între 2013 şi 2023), consumul mediu de alcool pe cap de român a crescut cu peste 2 litri pe an, iar în 2025 România apare ca „lider clar” la consum în UE. Asta înseamnă că nu vorbim despre nişte excepţii, ci despre un fenomen de masă — un mod de viață care ridică semne mari de întrebare.
Mai concret: statisticile recente arată că, deşi media în multe ţări scade, România, alături de câteva alte state, merge în sens opus. Iar problema nu e doar cantitatea — ci şi frecvența comportamentelor de consum: o proporție importantă dintre adulți raportează episoade regulate de consum excesiv (binge drinking), adică consum peste limita de siguranță la o singură ieșire.
Dincolo de cifre, realitatea are fețe concrete: alcoolul — bere, vin, spirtoase — ocupă adesea loc de „remediu” pentru stres, plictiseală, frustrări sau oboseală. În unele comunități, consumul a devenit aproape parte din ritualuri sociale, iar granița până la exces poate fi foarte subțire.
Dar ce înseamnă asta pentru oameni și societate? Pe termen scurt, un consum ridicat sporește riscul de accidente — la drum, la muncă — și de comportamente periculoase. Pe termen mai lung, alcoolul devine dușman al sănătății: affecţiuni ale ficatului, creșterea riscului de boli cardiace, cancer, tulburări psihice, dar și tensiuni familiale sau sociale.
Ceea ce i-a determinat pe specialiști să tragă un semnal de alarmă: în contextul în care majoritatea ţărilor europene au început să regândească politicile de sănătate publică și să încurajeze reducerea consumului, România pare să meargă Contrar valului. Starea de bine sau distractia temporară devin o povară pentru generațiile viitoare.
Pentru mine — și pentru fiecare dintre noi — asta înseamnă să ne întrebăm sincer: de ce bem? Este alcoolul un companion ocazional sau un refugiu periculos? Și dacă ne place să savurăm câte un pahar, cât de des se transformă asta în obicei?
