Să-ți spun o poveste despre reciclare — una nu tocmai mândră, dar esențială pentru viitorul României. Ne aflăm într-un fel de cursă europeană, în care multe țări concurează pentru a reintroduce cât mai mult din gunoaie în circuitul economic. Din păcate, noi abia am făcut primii pași și suntem în urma celor mai mulți, iar cifrele ne spun clar acest lucru.
Datele Eurostat, analizate recent, ne arată că rata de reciclare în România este de doar 1,3%. Asta înseamnă că aproape tot ce ar putea fi refolosit – hârtie, plastic, metale, sticlă – nu ajunge înapoi într-un ciclu productiv, ci e aruncat, depozitat, irosit. Media europeană a reciclării este în jur de 12%, deci noi suntem la un nivel de zece ori mai jos decât mulți alții.
Cum de s-a ajuns aici? Una dintre explicații vine de la antreprenori care spun că, pur și simplu, afacerile bazate pe reciclare nu sunt sustenabile dacă nu ai volum mare. Angela Achiței, fondatoarea unei asociații care transformă materiale reciclabile în haine sau decorațiuni, spune că pentru a face profit trebuie să investești mult: echipamente, spații mari, colectare serioasă. Dacă producția e mică, costurile devin ridicole și prețul produselor reciclate ajunge să fie foarte mare.
Mai mult, comportamentul social nu ajută: deșeurile sunt adesea „contaminate” — carton umezit, PET-uri murdare, plastic amestecat cu resturi – ceea ce le face greu de reciclat într-un mod eficient. În unele locuri, nu există infrastructură suficientă: nu sunt suficiente centre de colectare, utilaje moderne, iar firmele de reciclare au costuri mari de operare.
Paradoxal, economia noastră produce deja destule deșeuri reciclabile, dar nu reușim să le valorificăm. În 2020, de exemplu, rata de reciclare a fost raportată la doar 13,7% pentru deșeurile municipale, potrivit unui raport al Comisiei Europene, iar rata de depozitare în gropi de gunoi (landfill) rămâne foarte ridicată – peste 70%.
Mai mult decât atât, deși reciclarea plasticului în România pare mai bună decât reciclatul general, tot e departe de cerințele europene: doar aproximativ 30% din plasticul folosit este reciclat, potrivit datelor de la Clean Recycle, o companie activă în domeniu.
Toate acestea nu sunt doar niște cifre reci: au consecințe directe asupra mediului, economiei și reputației României în fața UE. Nu reușim să vorbim despre o economie circulară reală dacă materii prime reciclate aproape că nu există în consumul național.
Și totuși, nu totul este pierdut. Unii români muncesc deja la soluții: întreprinderi sociale colectează materiale, le transformă în produse frumoase și utile. Autoritățile pot face mai mult: pot stimula investiții, pot dezvolta infrastructură de colectare și reciclare separată, pot susține înființarea fabricilor care să transforme eficient deșeurile.
Povestea reciclării în România e ca un film cu sute de pagini de început: știm ce ar trebui să facem, am arătat că putem, dar ne lipsește forța de a duce totul până la capăt. Dacă vrem să nu rămânem „codașii Europei”, trebuie să transformăm voința în fapte — iar fiecare PET pus la coșul corect contează.
