Situația de la Societatea de Transport București (STB) scoate la iveală un dezechilibru tot mai vizibil între angajații care asigură efectiv transportul și cei din zona administrativă, într-un context în care compania se confruntă cu probleme serioase de personal și finanțare. Deși salariul mediu net în cadrul STB a ajuns la aproximativ 5.453 de lei, realitatea din teren arată că diferențele dintre categorii sunt mari, iar unele posturi esențiale sunt tot mai greu de ocupat.
În ultimii ani, numărul total de angajați a scăzut constant, însă reducerea nu s-a produs uniform. Cei mai afectați sunt chiar angajații care asigură funcționarea zilnică a transportului – șoferii și vatmanii. Numărul acestora a scăzut cu peste 1.000 de persoane, ceea ce pune presiune pe sistem și duce la dificultăți în acoperirea programelor de circulație.
În contrast, personalul din zona administrativă și tehnică (așa-numitul personal TESA) nu doar că nu a scăzut, ci a crescut ușor. Această evoluție ridică semne de întrebare, pentru că exact segmentul care produce efectiv serviciul – transportul călătorilor – este cel care pierde oameni, în timp ce structura de suport rămâne stabilă sau chiar se extinde.
Cea mai dramatică situație se regăsește în cazul șoferilor de troleibuze, unde scăderea este uriașă. Dacă în urmă cu câțiva ani existau aproape 900 de conducători, acum au mai rămas puțin peste 100, ceea ce înseamnă o reducere de aproape 90%. În schimb, o parte din deficit a fost compensată prin creșterea numărului de șoferi de autobuze, însă această soluție nu rezolvă complet problema.
Unul dintre principalele motive pentru care compania nu reușește să atragă suficienți angajați este nivelul salariilor din anumite domenii. Deși media pare decentă, în realitate, muncitorii calificați, precum mecanicii, câștigă adesea între 4.000 și 5.000 de lei, sume considerate prea mici în comparație cu alte domenii. Această situație face ca tot mai puțini oameni să fie interesați să se angajeze în cadrul STB.
În paralel, compania se confruntă și cu presiuni financiare, ceea ce a dus la măsuri precum reducerea temporară a salariilor pentru o parte din angajați, în special din zona administrativă, unde veniturile au fost diminuate cu aproximativ 20%. Aceste decizii au generat nemulțumiri și au accentuat tensiunile interne, într-un moment în care compania are nevoie de stabilitate.
În acest context, conducerea și autoritățile locale discută inclusiv despre majorarea prețului biletelor, ca soluție pentru îmbunătățirea situației financiare. Totuși, impactul unei astfel de măsuri este incert, deoarece veniturile suplimentare ar putea fi compensate prin reducerea subvențiilor primite de la Primărie.
Per ansamblu, situația STB reflectă o problemă mai profundă: un sistem care pierde exact oamenii de care are cea mai mare nevoie. În lipsa unor soluții clare pentru atragerea și păstrarea personalului din teren, transportul public riscă să devină tot mai dificil de gestionat, iar efectele vor fi resimțite direct de bucureșteni, prin întârzieri, lipsă de vehicule și servicii mai puțin eficiente.
