Pe măsură ce lucrările pentru autostrada Sibiu–Pitești avansează și traseul marelui drum de mare viteză capătă tot mai multă contur, efectele asteptate nu sunt doar pozitive: dacă pe de o parte această arteră va face legătura mult mai rapidă între vestul și sudul țării, reducând timpul de deplasare între Sibiu și București la aproximativ trei ore, pe de altă parte apar îngrijorări serioase în privința impactului asupra turismului din alte zone montane cunoscute ale României, cum ar fi Brașovul și Valea Prahovei.
Până acum, pentru mulți locuitori ai Capitalei și pentru turiști, drumul spre munte înseamnă de obicei urcarea pe DN1 spre Brașov sau pe Valea Prahovei, rute pline de trafic în special în sezonul rece și în zilele de vacanță, când șoferii stau chiar și ore în trafic din cauza numărului mare de mașini.  Însă odată ce autostrada A1 între Pitești și Sibiu va fi finalizată complet, legătura rutieră dintre Sibiu și Capitală va deveni la fel de rapidă — sau chiar mai rapidă — decât traseele tradiționale către Brașov.
Această perspectivă a făcut ca specialiștii și oamenii de turism din Brașov să tragă un semnal de alarmă: odată ce Sibiu va deveni o destinație mult mai accesibilă prin autostradă, fluxul de turiști din București — care în prezent merge în mod tradițional spre munții din regiunea Brașovului sau spre stațiunile de pe Valea Prahovei — ar putea să se diminueze.  Criticii susțin că, odată eliminate barierele logistice, turiștii își vor reorienta vacanțele spre destinații alternative, mai accesibile și mai rapide, ceea ce ar aduce o concurență serioasă pentru celebrele zone de turism montan ale centrului țării.
Pe lângă aceste temeri privind schimbările în comportamentul turiștilor, proiectul este văzut și ca o oportunitate de dezvoltare pentru Sibiu și regiunea înconjurătoare. Autostrada nu doar că va reduce semnificativ timpul de călătorie, dar va deschide și noi perspective pentru afaceri, investiții și facilități turistice în zona Transilvaniei, extinzând rețeaua de destinații atractive pentru vacanțe de weekend sau concedii mai lungi.
În acest context, reprezentanții industriei turistice sugerează că soluția nu este neapărat competiția pură, ci colaborarea între destinațiile din România pentru a crea oferte complementare și pachete turistice care să atragă vizitatori în multiple regiuni montane, așa încât vulnerabilitatea unor zone populare tradiționale să fie redusă pe termen lung.
În esență, pe măsură ce un proiect de infrastructură extrem de important pentru România înaintează spre finalizare, consecințele sale se răsfrâng dincolo de drumul propriu-zis: schimbările în modul în care oamenii aleg să călătorească și locurile pe care le preferă pentru recreere pot rescrie harta turistică a țării, obligând atât zonele consacrate, cât și cele emergente, să își regândească strategiile.
