La Unitatea de Primiri Urgențe din Brașov, o tânără medic oftalmolog se confruntă cu o realitate brutală: județul nu mai are gardă de oftalmologie. Conform relatărilor, linia a fost desființată din cauza lipsei medicilor, iar când un copil de 4-5 ani ajunge cu un traumatism ocular (a băgat un bețișor într-un ochi), nu există altă soluție decât un tratament temporar și un apel disperat: „la luni, primul consult”.
Medicul povestește cum, vineri seara, copilul a primit doar picături, gel reparator și pansamente, pentru că nu era niciun medic oftalmolog de gardă în Brașov. Aceasta a trimis, apoi, copilașul cu ambulanța la Spitalul din Sfântu Gheorghe, unde există o linie de gardă „la domiciliu” — însă nici acolo nu au putut interveni, deoarece medicul consideră că nu este „o urgență majoră”.
Într-o postare emoționantă, doctorița se întreabă retoric dacă un județ cu aproape jumătate de milion de locuitori poate funcționa fără un serviciu de oftalmologie disponibil non-stop. „În câte alte gărzi voi fi nevoită să iau decizii medicale dincolo de pregătirea mea, doar ca să salvez pacienți?”, scrie ea, lăsând să răsune un apel la compasiune, empatie și responsabilitate în sistemul de sănătate.
Situația nu este una izolată: Spitalul Județean Brașov a raportat că au rămas doar doi medici oftalmologi, iar încercările de a completa postul prin medici privați sau alte spitale nu au dat roade. Conducerea spitalului a făcut demersuri la Direcția de Sănătate Publică, dar fără rezultate concrete.
Pentru medici, acest deficit reprezintă mai mult decât un gol în sistem: este o povară morală, un conflict între ceea ce ar trebui să facă și ce pot face cu resursele limitate. Într-o lume ideală, urgența oftalmologică înseamnă intervenție imediată, nu tratament temporar și un drum către alt județ. În realitate, lipsa personalului transformă compasiunea într-o luptă, iar pacienții vulnerabili — copii în primul rând — plătesc prețul acestei neglijențe.
