În județul Dolj, la marginea Ișalniței, o poveste lungă de zeci de ani se apropie de final. Termocentrala, cândva una dintre cele mai importante surse de energie pe cărbune din Oltenia, se pregătește să se oprească pentru totdeauna — și o va face chiar mai devreme decât era planificat. Conducerea Complexului Energetic Oltenia a decis ca producția să fie oprită începând cu 21 noiembrie 2025, nu la 1 ianuarie 2026, cum fusese anunțat inițial. Motivul? Este nevoie de timp pentru conservarea instalațiilor și pregătirea amplasamentului pentru viitoarele proiecte.
Această oprire nu este doar o decizie tehnică. Ea marchează un moment simbolic în tranziția energetică a României: trecerea de la cărbune, o resursă care a alimentat țara timp de generații, către surse mai curate și mai eficiente. Ișalnița face parte din acest proces, iar CE Oltenia a anunțat deja planuri mari pentru viitor. Pe terenul unde cândva funcționau cazane și turbine grele, urmează să fie construit un grup energetic nou pe gaz natural, împreună cu Alro Slatina. Noul proiect ar avea o putere instalată de 850 de MW, mult mai eficientă și mai puțin poluantă decât vechile echipamente pe cărbune.
Dar închiderea unei termocentrale nu înseamnă doar schimbări în instalații. Înseamnă și oameni, familii și comunități afectate. Cei cu contracte permanente nu vor fi lăsați fără direcție: ei vor fi relocați către alte termocentrale ale CE Oltenia, în special la Turceni și Rovinari, unde activitatea continuă. Însă angajații cu contract pe perioadă determinată nu sunt la fel de norocoși — aceștia își vor pierde locurile de muncă odată cu închiderea unității. Pentru mulți, asta înseamnă o ruptură dureroasă, pentru că termocentrala a fost, ani la rând, un pilon economic al zonei.
Impactul se simte și la nivelul comunității. Magazine, mici afaceri, transportatori — toți au depins, într-un fel sau altul, de activitatea de la Ișalnița. O astfel de închidere lasă un gol, iar perioada de tranziție nu va fi ușoară. Totuși, dacă proiectul pe gaz va fi dus la bun sfârșit, va aduce cu el noi locuri de muncă și o șansă de dezvoltare modernă pentru întreaga regiune, chiar dacă numărul posturilor va fi mai mic decât în era cărbunelui.
Pe partea energetică, efectele sunt puțin mai blânde. Închiderea Ișalniței nu provoacă un șoc imediat pe piața energiei, deoarece grupul nu mai producea la capacitate maximă. România se bazează și pe hidro, nuclear și regenerabile, astfel că pierderea unei singure unități nu dezechilibrează sistemul. Pe termen mediu însă, totul depinde de rapiditatea cu care noile investiții devin realitate. Dacă centrala pe gaz va fi gata la timp, prețurile energiei pot rămâne stabile. Dacă proiectele întârzie, există riscul ca România să depindă mai mult de importuri — iar asta poate însemna creșteri ale costurilor pentru consumatori.
În final, închiderea Termocentralei Ișalnița este mai mult decât o simplă oprire de utilaj. Este un simbol al schimbării: sfârșitul unei epoci în care cărbunele domina Oltenia și începutul unei etape în care energia trebuie să devină mai curată, mai eficientă și mai prietenoasă cu mediul. Este o poveste cu lumini și umbre — cu pierderi, dar și cu speranța unui nou început, dacă noile proiecte vor prinde viață.
