O nouă dispută legată de modul în care sunt finanțate serviciile medicale din România a izbucnit după publicarea unui proiect de ordin al CNAS care propune modificarea regulilor de funcționare a programelor naționale de sănătate. Aceste programe asigură tratamente și servicii medicale pentru pacienți care suferă de afecțiuni grave sau cronice, precum cancer, diabet, boli cardiovasculare, afecțiuni neurologice, boli rare și multe alte probleme de sănătate care necesită tratamente costisitoare.
În prezent, o parte dintre aceste servicii sunt oferite atât în spitale publice, cât și în unități medicale private, costurile fiind acoperite din fondurile sistemului public de asigurări de sănătate. Noul proiect propune însă introducerea unui mecanism prin care accesul furnizorilor privați la aceste programe să fie condiționat de capacitatea sistemului public de a trata pacienții respectivi. Cu alte cuvinte, înainte ca o clinică privată să poată primi finanțare pentru anumite servicii, ar trebui analizat dacă spitalele de stat au sau nu capacitatea necesară pentru a prelua acei pacienți.
Această modificare a generat reacții puternice din partea reprezentanților sistemului medical privat. Potrivit acestora, proiectul contrazice principiul promovat în ultimii ani conform căruia finanțarea trebuie să urmeze pacientul și nu instituția medicală. Reprezentanții unor spitale private susțin că bolnavii ar trebui să poată alege liber unde se tratează, atât timp cât serviciul este decontat de stat și este oferit de un furnizor acreditat. În opinia lor, noua formulă ar transforma pacientul într-un element secundar, decizia finală urmând să fie influențată mai mult de calcule administrative decât de nevoile medicale concrete.
Îngrijorări similare au fost exprimate și de organizațiile de pacienți. Acestea avertizează că persoanele care au nevoie urgentă de tratament ar putea fi obligate să aștepte mai mult timp în sistemul public, chiar și în situațiile în care există capacitate disponibilă în sectorul privat. Reprezentanții asociațiilor spun că boala nu poate fi pusă pe liste de așteptare și că pacienții ar trebui să aibă acces rapid la tratament, indiferent dacă acesta este oferit într-un spital de stat sau într-o clinică privată.
Discuțiile sunt cu atât mai sensibile cu cât, în anumite domenii, sistemul privat joacă deja un rol foarte important. În cazul unor tratamente oncologice și al serviciilor de radioterapie, clinicile private asigură o parte semnificativă din capacitatea existentă la nivel național. Organizațiile de pacienți se tem că limitarea accesului la aceste servicii ar putea genera întârzieri în diagnostic și tratament pentru mii de persoane.
Pe de altă parte, reprezentanții CNAS susțin că modificările urmăresc o mai bună organizare a resurselor și reducerea timpilor de așteptare. Potrivit explicațiilor oferite public, noul sistem ar trebui să permită utilizarea cu prioritate a capacității existente în spitalele publice, fără ca pacienții să fie privați de acces la tratamentele necesare. Oficialii instituției afirmă că scopul nu este eliminarea furnizorilor privați din programele naționale, ci stabilirea unor criterii mai clare privind distribuirea fondurilor.
Criticii proiectului consideră însă că evaluarea capacității spitalelor publice poate deveni o problemă în practică. Ei susțin că există riscul ca unele unități să declare că pot prelua pacienți chiar și atunci când se confruntă deja cu lipsă de personal, aparatură insuficientă sau liste lungi de așteptare. Într-un astfel de scenariu, accesul clinicilor private la finanțare ar putea fi blocat, iar pacienții ar fi cei care ar suporta consecințele.
Disputa scoate la iveală o problemă mai amplă a sistemului sanitar românesc: echilibrul dintre serviciile publice și cele private. De ani de zile, autoritățile încearcă să găsească formule prin care pacienții să beneficieze de tratamente rapide și eficiente, fără a crea dezechilibre între cele două sectoare. În trecut au existat inițiative care au extins accesul spitalelor private la programele naționale de sănătate tocmai pentru a crește capacitatea de tratament și pentru a reduce presiunea asupra unităților publice.
În perioada următoare, proiectul va fi analizat în cadrul procedurii de consultare publică, iar organizațiile profesionale, reprezentanții pacienților și furnizorii de servicii medicale vor putea transmite observații și propuneri. Dezbaterea este una importantă deoarece deciziile luate acum ar putea influența accesul la tratamente pentru sute de mii de pacienți care beneficiază anual de programele naționale de sănătate.
În centrul întregii controverse rămâne o întrebare esențială: cine ar trebui să decidă unde se tratează un pacient – sistemul administrativ sau pacientul însuși? Răspunsul la această întrebare va influența nu doar modul în care sunt cheltuiți banii din sănătate, ci și accesul real al bolnavilor la serviciile medicale de care au nevoie.
