Erika Țiplea face parte din noua generație de antreprenori din HoReCa care nu construiesc doar business-uri, ci și experiențe, contexte și comunități. Cu peste zece ani de experiență în domeniu, parcursul ei a început firesc, de la primele roluri din industrie, și a evoluat către propriile proiecte, dezvoltate organic, cu răbdare și viziune. A început cu un bar mobil — Botanical Bar Events — prezent la festivaluri, nunți și diverse evenimente, iar ulterior a deschis o terasă de vară în Breb, în Maramureșul Istoric, BAR IN VALE, un loc în care crede foarte mult și unde a reușit să construiască o comunitate frumoasă. Aici sunt parteneri cu Casa din Vale Breb și vendori principali în cadrul festivalului „Fest în Vale”. Pe lângă acestea, este implicată în proiecte de management pentru evenimente mari și colaborează cu diverse locații din industrie, iar în paralel dezvoltă și o linie de cocktailuri și limonade îmbuteliate. În interviul de mai jos, Erika Țiplea vorbește despre drumul ei în ospitalitate, despre leadership, ritm, incluziune, instinct și despre felul în care un loc poate deveni mai mult decât un simplu spațiu de consum: poate deveni un punct real de întâlnire între oameni.
- Ai intrat în ospitalitate foarte devreme și ai deja peste 10 ani în domeniu. Cum s-a transformat relația ta cu HoReCa de la primii pași până la postura de antreprenoare de astăzi?
Relația mea cu HoReCa a crescut organic. Am început ca picolo, apoi am devenit ospătar, barback, barman, organizator de evenimente. Am lucrat și în bucătărie, iar în timp am ajuns să ating aproape toate punctele esențiale ale acestui domeniu — exact acele experiențe pe care cred că trebuie să le ai dacă vrei, la un moment dat, să devii antreprenor în industrie.
Totul s-a transformat natural, dintr-o dorință sinceră de a rămâne în acest domeniu și de a observa ce se poate face mai bine. Pentru mine, esența este ospitalitatea. Pentru că, în final, oamenii nu pleacă doar cu gustul unei băuturi sau al unui preparat, ci cu sentimentul pe care l-au trăit într-o locație.
- Botanical Bar Events a pornit ca un bar mobil și a crescut organic în mai multe direcții. Ce ai simțit că răspunde acest business, încă de la început: unei nevoi din piață, unei dorințe personale sau unui anumit stil de a face ospitalitate?
Nu consider că a fost neapărat o nevoie în piață — hai să fim realiști. Serviciile de baruri mobile sunt din ce în ce mai populare.
Pentru mine, a fost mai degrabă dorința de a atinge un anumit segment și de a aduce un nivel de ospitalitate pe care oamenii să-l simtă aproape, cald, autentic. A fost, în esență, o dorință personală de a livra ceva diferit, ceva care mi-ar fi plăcut și mie să primesc.
- Barul mobil presupune flexibilitate, prezență, adaptare și multă logistică. Ce te-a învățat formatul acesta despre industria evenimentelor și despre tine ca om de business?
Experiența din industria evenimentelor te formează destul de puternic. Ai nevoie de energie, dar mai ales de atenție constantă la detalii — de la logistică până la fiecare element aparent minor.
Pentru că, de exemplu, dacă ai un eveniment în mijlocul pădurii, nu îți permiți să uiți nici măcar o lingură și să realizezi asta la fața locului. Sigur, te adaptezi — asta face parte din domeniul nostru. Dar, ideal, înveți să previi astfel de situații. Până la urmă, este despre organizare, adaptabilitate și capacitatea de a face lucrurile să funcționeze, indiferent de context.
- Ai dus proiectul mai departe spre BAR IN VALE, în Breb, un loc care pare construit nu doar ca business, ci și ca experiență. Cum ai știut că merită să investești într-un concept atât de legat de atmosferă, comunitate și loc?
A fost, în mare parte, instinct. Din momentul în care am ajuns în sat, am simțit energia locului: o comunitate tânără, oameni care aleg să se mute acolo, curiozitate în creștere în jurul zonei.
Este un loc aflat în primii ani de dezvoltare, în care lucrurile încep să prindă contur. Există un trend ascendent, turiști, oameni curioși din toată țara și din afara țării și atunci a fost clar pentru mine: acesta este locul. Locul în care vreau să fiu, să creez, să fiu înconjurată de natură — un loc în care timpul pare că stă în loc.
- Într-o perioadă în care multe concepte din HoReCa caută doar trafic și vizibilitate, tu vorbești despre comunitate. Ce înseamnă pentru tine, concret, să construiești comunitate printr-un loc?
Sigur că și noi căutăm trafic și vizibilitate — nu are rost să fim ipocriți. Până la urmă, un business este făcut pentru profit. Da, construim pentru profit. Dar cred cu tărie că lucrurile reale cresc în jurul unei comunități.
Pentru mine, comunitatea înseamnă un loc care adună oameni pentru că își doresc să fie împreună. În momentul în care întâlnești acest grup sau îl creezi tu, îl crești și îl îngrijești, atunci ai, de fapt, o comunitate. Este vorba despre oameni care împărtășesc valori și principii comune. Iar din asta se naște un spațiu care crește organic, pe termen lung — nu doar ca business, ci ca sens.
Goana actuală după trafic, vizibilitate, statut sau validare mi se pare temporară. Pentru că, în esență, noi, ca oameni, ne dorim să aparținem.
- Cum se schimbă felul în care faci ospitalitate atunci când lucrezi într-un oraș mare versus într-un loc ca Breb, unde ritmul, relațiile și așteptările oamenilor sunt diferite?
Viața în mediul rural este complet diferită de cea urbană, iar asta se simte și în oamenii care ne calcă pragul în Breb, la Bar În Vale.
Sunt, în mare parte, turiști — oameni curioși să descopere natura, România autentică, povești locale. Oameni care vin să se reconecteze, să se „împământenească”. Pentru că, la sat, timpul curge altfel.
Și, odată cu ritmul ăsta diferit, apare și spațiul pentru conexiune reală: avem timp să vorbim cu oamenii, să împărtășim povești, să ne bucurăm împreună de moment. De multe ori, ni se spune: „Dar voi când lucrați? Când faceți profit?” — iar răspunsul e simplu: lucrurile funcționează într-un alt ritm.
Poate unii vin cu așteptări clasice de „bar la sat”. Dar ce descoperă este, de fapt, un cocktail bar în mijlocul naturii — unde poți să savurezi un drink desculț, printre flori, privind un apus sau animalele în depărtare: văcuțe, capre, oi.
- Sunteți parteneri cu Casa din Vale Breb și vendori principali la „Fest în Vale”. Cât de importantă este pentru tine ideea de colaborare între inițiative locale, și nu doar competiția clasică din industrie?
Cred că aici este, de fapt, marea diferență dintre industria clasică — în care toată lumea concurează — și comunitatea pe care noi încercăm să o construim.
În comunitatea noastră, ne sprijinim unii pe alții. Creștem împreună, împărtășim resurse, idei și ne bucurăm sincer de oamenii din jurul nostru. Ne promovăm reciproc și ne susținem, fără rezerve. Construim parteneriate autentice, sănătoase, care nu doar că sunt prospere, dar te și încurajează să fii tu.
- Ai extins activitatea și spre management pentru evenimente mari și colaborări cu alte locații. Cum reușești să păstrezi identitatea brandului atunci când business-ul crește în mai multe direcții în același timp?
Da, ne-am extins activitatea și în zona de management și colaborări cu alte locații. Este un lucru care mă bucură foarte mult, pentru că, atunci când ni se deschide o ușă înseamnă că ne facem treaba bine. Reușim să păstrăm vibe-ul și identitatea brandului nostru oriunde mergem — și facem asta cu bucurie.
Cum creștem mai departe? Prin încredere în echipă. Prin delegare, comunicare și prin faptul că ne sfătuim constant între noi. Un business nu se construiește singur. Ideea că un singur om merită tot creditul este, sincer, un mit. În realitate, munca de echipă este cea care face diferența.
- Când un proiect începe să se dezvolte atât de organic, există și riscul să crească mai repede decât poate duce fondatorul. Cum îți dai seama ce merită dus mai departe și ce trebuie lăsat în așteptare?
Am trecut și printr-o perioadă în care lucrurile au crescut foarte brusc. Anul trecut a fost, pot spune, un boom — am avut foarte multe evenimente, uneori chiar mai multe în aceeași zi. A fost un hustle intens, care, în final, a dus la surmenaj și la diverse probleme. Este o experiență din care am învățat mult și pe care, personal, nu mi-o mai doresc.
Așa că acum, în momentul în care simt că lucrurile încep să devină prea mult, aleg conștient să încetinesc puțin. Nu ne mai aglomerăm cu orice oportunitate și nu mai acceptăm un volum care ne depășește.
Obiectivul meu este să cresc sănătos ceea ce există deja. Iar dacă rămâne spațiu și energie, atunci putem să explorăm și alte proiecte. Pentru că, pe termen lung, echilibrul este mai important decât creșterea rapidă.
- Dezvoltați și o linie de cocktailuri și limonade îmbuteliate. Ce ți-a arătat piața despre nevoia unor astfel de produse și cum vezi zona aceasta în viitorul HoReCa din România?
Nevoia asta a apărut în urma unei colaborări noi, cu o sală de evenimente, cu care lucrăm deja de aproximativ un an și jumătate.
Locația are reguli destul de stricte și o grijă foarte mare pentru spațiul interior — se poate intra doar cu băuturi capsate. Pentru noi a fost un moment de „ok, și acum ce facem?”. Pentru că noi lucrăm mult cu produse fresh, cu cocktailuri preparate pe loc așa ce ne-am adaptat: am zis, bine, hai să le îmbuteliem.
Așa a început acest nou proiect, pe care ne dorim să îl dezvoltăm în perioada următoare. Vrem să găsim oamenii potriviți, spațiul, energia și resursele financiare necesare pentru a-l crește așa cum trebuie.
Cred foarte mult în direcția asta — mai ales dacă vorbim despre batch-uri mici, produse artizanale, făcute manual, nu industrializate. Lucruri care rămân speciale și pe care le găsești în HoReCa, nu în lanțurile mari de magazine.
- „Botanic” pare mai mult decât un cocktail bar: un hub creativ, cu cafea de specialitate, flori, ateliere și evenimente. De ce ai simțit nevoia să construiești un spațiu care depășește ideea clasică de local?
Da, într-adevăr, Botanic nu va fi doar un cocktail bar. Va fi un hub. Așa cum am spus, tânjesc după această nevoie de comunitate. Pentru mine, comunitatea înseamnă să aduni oameni frumoși într-o cameră și să te încarci cu energia lor. Este pur și simplu extraordinar.
Când cunoști oameni cu adevărat minunați, este păcat să nu îi aduni și să creezi un spațiu în care nu există etichete sau critici — un loc în care există doar sprijin, sfaturi, idei și creștere reciprocă.
Și ce poate fi mai frumos decât să aduci bucuriile sufletului într-un singur loc? Arta, mâncarea, florile, cafeaua, cocktailurile — tot ce iubim, tot ce ne încarcă bateriile în timpul liber — toate împreună, într-o cameră.
- Ce crezi că lipsește astăzi din multe spații HoReCa din România și încerci tu să aduci prin „Botanic”?
Cred că ceea ce îmi lipsește cel mai mult în Horeca este interacțiunea umană autentică. Să mergi într-un loc pentru că știi că acolo se întâmplă ceva: vezi o expoziție, mănânci ceva bun, întâlnești oameni cu care să schimbi idei. Exact ca în cafenelele de cartier, care, din ce în ce mai mult, devin spații de legătură între oameni.
Mi se pare că asta lipsește acum în industrie. Mergi la un restaurant, bei câteva cocktailuri, mănânci bine, te vezi cu prietenii și cam atât
Eu cred că ar trebui să privim aceste spații — baruri, cafenele, restaurante — ca spații multifuncționale, nu doar ca locuri de consum. Locuri care pot aduce comunitate, conexiune și experiențe care contează cu adevărat. Nu spații toxice, ci spații constructive.
- În același timp, „La Cub” vine cu o miză socială foarte puternică: locuri de muncă pentru persoane vulnerabile, în special pentru persoane aflate pe spectrul autismului sau cu sindrom Down. Cum s-a născut această nevoie în tine?
La bază, ideea asta este total diferită de proiectele pe care le derulez acum. Este un proiect creat împreună cu o gașcă minunată de prietene, care au băieți cu autism deja trecuți de 18 ani. Eu am un frățior cu autism și, împreună, ne dorim să creăm un viitor mai bun pentru copiii noștri.
Credem că, dacă nu începem să creăm pentru copiii noștri, va fi greu să facem ceva pentru alții. Așa că vrem să pornim de aici — să știm că acești copii sunt bine și să construim ceva care să conteze pentru ei. Și, de la copii noștri, ne dorim să putem ajunge la cât mai mulți copii.
Este un proiect greu, ambițios și autentic. Un ONG în care ne dorim ca lucrurile să fie simple, concrete: să plătim salariile echipei și că totul funcționează corect.
Aceasta este nevoia care a stat la baza lui — o nevoie reală, pe care am observat-o în viața mea și în viața prietenelor mele. Și eu cred că merită să facem asta.
- Cât de greu este să împaci, în mod realist, idealul social cu rigorile unui business funcțional în HoReCa?
Cred că ceea ce contează cu adevărat este să păstrăm căldura întâmpinărilor — acel salut sincer, modul în care oamenii sunt tratați ca oaspeți și nu doar ca niște clienți. Când gazdele locului își fac datoria cu respect, bucurie și un zâmbet autentic, timpul petrecut acolo capătă valoare.
Eu cred că putem să facem partea asta de business în Horeca și să o facem bine, fără să pierdem această conexiune umană. Idealul meu nu va fi niciodată idealul altcuiva — dar asta nu înseamnă că nu putem construi un spațiu autentic și plin de căldură.
- Crezi că industria ospitalității din România este pregătită să vorbească mai serios despre incluziune, nu doar ca mesaj frumos, ci ca practică reală?
Nu sunt sigură dacă industria ospitalității, la nivel național, este pregătită să vorbească despre incluziune — și nici nu știu dacă trebuie neapărat să o facă. Cred că fiecare trebuie să-și gestioneze business-ul astfel încât să funcționeze bine și să aibă grijă de oamenii din jurul său.
În cazul meu, dorința de a dezvolta un proiect de incluziune vine dintr-un motiv foarte personal, ceea ce face ca determinarea să fie mult mai mare.
- În tot ce construiești apare constant ideea de oameni: echipă, comunitate, parteneri, persoane vulnerabile, experiență. Ce fel de lider simți că ai devenit lucrând atât de mult cu și pentru oameni?
Mi se pare esențial să aduc mereu în discuție ideea de echipă și comunitate. Fără ei, eu nu sunt nimic. Sunt un om care lucrează și care crește alături de oameni. Fără această echipă, nu aș fi evoluat, nu aș fi învățat și nu aș fi ajuns unde sunt acum.
Nu pot să spun că am „ajuns” undeva anume, dar simt că am devenit un lider bun. Și am devenit lider bun pentru că, la rândul meu, am făcut parte din echipe extraordinare. Am avut superiori, bar manageri și mentori de la care am învățat atât lucruri bune, cât și lecții despre cum să nu mă comport vreodată cu oamenii mei.
Am încercat mereu să fiu un model, să ascult, să împărtășesc și să fiu prezentă. Pun mâna alături de echipă, mereu. La noi nu există conceptul de „șef” — există doar oameni care lucrează împreună și se susțin reciproc – colegi.
- Ai spus că la început ți-ai dorit un business format doar din femei, iar apoi ai realizat importanța echilibrului. Ce ți-a schimbat perspectiva și ce ai înțeles atunci despre leadership, echipă și diversitate?
La un moment dat, mi-am imaginat că ar fi foarte interesant să avem un cocktail bar în care să lucrăm doar fete și să mergem peste tot doar noi, „fetele”. La început, mi s-a părut o idee cool, care ar fi sunat grozav ca marketing: numai fete, totul foarte stylish.
După primele două-trei luni, mi-am dat seama că nu are niciun sens. Nu contează genul oamenilor — contează oamenii frumoși, cei care stau împreună și fac lucrurile să funcționeze. Există echilibru în viață, există soluții multiple, și băieții cu care lucrez sunt incredibili. Fără ei, pur și simplu, nu s-ar putea.
- Care sunt cele mai mari provocări ale unui antreprenor tânăr în HoReCa astăzi: lipsa de personal, sezonalitatea, costurile, oboseala, presiunea de a fi prezent peste tot?
La ora actuală, pentru mine, provocările cele mai mari sunt costurile foarte mari și oboseala care se resimte. Dar, așa cum am mai spus, am învățat să iau lucrurile mai ușor: no more hustle, totul trebuie să aibă limită.
Există și presiunea de a fi prezent peste tot. Mulți oameni își imaginează că mă vor întâlni la fiecare eveniment, dar realitatea e că putem avea mai multe evenimente în aceeași zi și nu pot fi fizic peste tot.
- Vorbești cu multă încredere despre potențialul României. Din poziția ta, ce vezi că se schimbă în bine în HoReCa românească și unde mai avem încă mult de lucru?
Eu cred că potențialul în industria ospitalității este din ce în ce mai mare. Văd cu bucurie cum oamenii încep să realizeze că acest domeniu nu e doar un job sezonier de vară și nici ceva de rușine — așa cum era privit înainte.
Acum începe să fie văzut ca o meserie reală: oamenii tineri înțeleg că poți să studiezi, să înveți și să construiești o carieră aici. Când vezi din ce în ce mai mulți oameni cultivați și pasionați de ceea ce fac, lucrurile merg clar într-o direcție bună.
Unde mai avem mult de lucru este în înțelegerea ospitalității autentice. Chiar și în locuri în care oamenii sunt citiți, au concursuri câștigate și experiență, mulți știu doar să facă un service: să livreze un produs și să ia bani. Atunci este doar trading, nu ospitalitate.
Dar sunt sigură că și această parte se va dezvolta în timp, pe măsură ce cultura ospitalității crește.
- Dacă te uiți la tot ce ai construit până acum — mobil bar, terasă, evenimente, produse îmbuteliate, concepte noi — care este firul roșu care le leagă pe toate?
Cred că firul roșu care leagă toate proiectele mele sunt eu, chiar dacă sună comic. Este prima dată când vorbesc atât de deschis despre ego.
Eu sunt cea care conectează toate aceste proiecte și sunt mândră de ele. Fiecare vine cu o ambiție clară: dorința de a crește și de a le duce mai departe. Pentru că, fără nicio ipocrizie, nu este vorba doar de flori sau frumos — există și business în spate, iar asta face parte din tot ceea ce construim.
- Ce vrei să rămână, peste ani, din munca ta: niște business-uri de succes, niște locuri frumoase sau un anumit mod de a face ospitalitate?
Intenția mea pe viitor este să construiesc business-uri de succes care să funcționeze fără mine. Să avem echipe puternice, prezente, capabile să ducă totul mai departe, astfel încât să ne permitem să ne ancorăm în posturi mai strategice și să gestionăm bugete consistente.
Însă aceste business-uri nu trebuie să aducă doar profit. Ele trebuie să fie locuri care rămân frumoase și autentice, chiar și fără prezența mea. Și asta este ceea ce îmi doresc foarte mult.
În ceea ce privește ideea unui „nou mod de ospitalitate”, nu cred că este neapărat cazul. Fiecare își construiește spațiul și experiența așa cum simte că este mai bine.
- Care a fost cea mai riscantă decizie pe care ai luat-o până acum?
Cred că cea mai riscantă decizie pe care am luat-o până acum a fost primul credit la bancă, pentru a construi un nou proiect. A fost prima decizie cu adevărat riscantă, dar știu că vor mai urma și altele: linii de credit, investiții și alte asumări financiare.
La urma urmei, un business funcționează cu bani și implică riscuri pe care trebuie să ni le asumăm.
- Ce ai învățat despre oameni din evenimentele mari, unde totul se întâmplă repede și sub presiune?
Oamenii cu care lucrez în evenimentele mari, cu care am tangență acum, sunt, pentru mine, exact cei cu care am crescut când am pășit cu adevărat în Horeca. Sunt extraordinari.
Sunt cei mai cool oameni: rezistă sub presiune, rămân calmi, calculați și în ton cu tot ce se întâmplă. Pentru mine, aceștia sunt adevărați guru ai industriei.
- Ce ai refuza să faci vreodată, chiar dacă ar fi profitabil pentru business?
Aș refuza foarte multe lucruri doar pentru ideea de profitabilitate. De exemplu, nu aș renunța niciodată la conceptul nostru de a livra produse healthy, chiar dacă sunt mai scumpe — cum ar fi siropuri proaspete sau colaborări cu producători locali — doar pentru a vinde ceva super mainstream, colorat, trendy, doar ca să facem mai mulți bani.
Aș refuza vehement să schimb asta. Pentru că, dacă aș face compromisuri în numele profitului, m-aș autosabota pe mine și pe valorile în care cred.
- Cât din business-ul tău este strategie și cât este instinct?
Cred că aș putea să spun că este 50 -50 .
Însă tot ceea ce fac pe termen lung este ghidat de strategie, cu un calcul atent în spate. Nu contează că este un mic contract — verific costurile, planul, durata, ce se întâmplă exact. Totul este gândit înainte de a acționa.
Desigur, această planificare vine la pachet cu instinctul: să fii perspicace, să vezi ce se întâmplă, cu cine urmează să facem business, cu cine urmează să discutăm.
Și atunci, lucrurile se întâlnesc undeva la mijloc — strategia și instinctul se completează reciproc.
Din tot ceea ce construiește, se conturează clar o direcție: pentru Erika Țiplea, ospitalitatea înseamnă mult mai mult decât servicii bine făcute sau concepte atractive. Înseamnă locuri vii, echipe puternice, colaborări sănătoase și experiențe care rămân cu oamenii dincolo de momentul consumului. Fie că vorbește despre Botanical Bar Events, despre BAR IN VALE, despre proiectele aflate în dezvoltare sau despre inițiativele cu miză socială, firul roșu rămâne același: dorința de a construi autentic, cu grijă pentru oameni și pentru comunitățile care se formează în jurul unui loc. Într-o industrie în continuă schimbare, perspectiva ei aduce un tip de echilibru tot mai necesar: acela în care succesul nu exclude căldura umană, iar profitul nu anulează sensul.
