Un număr semnificativ de români care ajung la vârsta la care ar trebui să se pensioneze se confruntă cu un obstacol neașteptat: nu au documentele necesare pentru a-și dovedi vechimea în muncă, iar fără aceste acte nu pot depune dosarul de pensionare și obține dreptul la pensie. Problema ţine în mod special de carnetele de muncă – acele file în care erau trecute, pe hârtie, perioadele de angajare dinainte de anul 2011 –, documente care în multe cazuri nu au fost recuperate de la fostele firme sau de la inspectoratele de muncă.
Carnetele de muncă, folosite înainte de introducerea evidenței electronice (REVISAL), rămân esențiale pentru persoanele care au lucrat înainte de 1 ianuarie 2011. Aceste documente nu doar că atestă perioadele de muncă pre-electronice, dar sunt și probă principală pentru stabilirea dreptului la pensie sau la pensie anticipată. Fără ele, pensionarea fie nu poate fi începută, fie rezultă într-o pensie mult mai mică decât ar fi pe baza întregii vechimi lucrate.
Autoritățile au derulat în anii trecuți campanii prin care au scanat carnete și le-au trecut în sistemul digital, dar deși acest proces a început din timp, mii de astfel de carnete de muncă rămân încă nedepuse sau neridicate de la Inspectoratele Teritoriale de Muncă (ITM). În unele județe situația este critică: în Bacău sunt peste 14 000, în Ilfov peste 5 000, iar în Caraș-Severin aproape 8 000 de carnete încă nepreluate. Cel mai mare stoc neridicat se înregistrează la ITM București, cu peste 30 000 de documente, urmat de județe precum Argeș, cu un număr similar de carnete într-așteptare.
Ce se întâmplă în realitate este că o persoană care vrea să se pensioneze nu își poate depune dosarul complet dacă nu are acel carnet care să arate perioadele de muncă realizate înainte de 2011. Chiar dacă din acel an înainte datele sunt trecute automat în registrul electronic, perioadele de dinainte rămân în vechile evidențe pe hârtie, iar fără carnet îl obligă pe solicitant să meargă în instanță pentru reconstituirea vechimii – un proces care poate fi lung, complicat și costisitor, deoarece judecătorii trebuie să analizeze documente și probe alternative pentru a stabili că perioadele respective au existat cu adevărat.
Pentru a rezolva problema și a pune mâna pe carnetul de muncă, persoana interesată trebuie să se prezinte cu actul de identitate la sediul ITM din județul în care și-a desfășurat activitatea, să completeze o cerere tip și să solicite predarea carnetului. Dacă titularul nu se poate prezenta personal, poate împuternici o altă persoană printr-o procură notarială sau, în situația în care titularul a decedat, moștenitorii pot solicita predarea documentului în baza actelor de moștenire.
Consecințele întârzierii ridicării acestor carnete sunt importante. Pe de o parte, cei fără documentele necesare pot fi forțați să aștepte mai mult pentru a se pensiona, iar pe de altă parte, dacă vechimea în muncă nu poate fi dovedită în întregime, cuantumul pensiei poate fi considerabil mai mic. Într-o perioadă în care sistemul public de pensii se confruntă deja cu probleme legate de finanțare și sustenabilitate, această situație adaugă o povară suplimentară asupra multor persoane apropiate de vârsta de pensionare.
Pe scurt, zeci de mii de români ar fi putut fi deja pensionați sau în curs de pensionare, însă lipsa carnetelor de muncă – moștenire a modului vechi de evidență – le blochează accesul la acest drept fundamental, forțându-i să se implice într-un labirint birocratic doar pentru a demonstra ceea ce, în realitate, au muncit o viață întreagă.
