Povestea începe cu speranță pentru un cuplu de tineri clujeni — doreau să-și cumpere prima lor locuință. Au găsit un apartament cochet, de circa 70 de metri pătrați, într-o zonă semicentrală a orașului. Prețul pare corect comparativ cu piața imobiliară locală: inițial se vorbea de ~185.000 €, un avans modest, un antecontract la notar. Dar viața le-a dat un șoc: proprietarul a cerut un avans de 80.000 €, semnând antecontractul, iar tinerii au acceptat — au făcut credit, au strâns bani de la familie și totul părea pe drumul cel bun.
Însă, după ce au plătit și au semnat tot ce trebuia, lucrurile s-au schimbat brusc. Proprietarul s-a răzgândit — argumente vag formulate (probleme juridice, presiuni familiale) — și a scos apartamentul la vânzare din nou, dar la un preț mult mai mare: 240.000 €, adică cu circa 55.000 € peste suma plătită de tineri.
De ce s-a ajuns aici? Se pare că familia vânzătorului (tată avocat, mama notar) a intervenit, dornică de profit — mama ar fi cerut unei alte persoane 20.000 € în plus pentru același apartament, încercând să profite de cererea mare pentru locuințe.
În antecontract exista o clauză: dacă vânzătorul se răzgândește, trebuie să returneze dublul avansului — adică 160.000 €. Teoretic, cuplul părea protejat. Dar vânzătorii au încercat să ocolească clauza: i-au presat pe tineri să semneze o “încetare amiabilă” unde se menționa o sumă de 5.000 €, nu 80.000 €. Astfel, tinerii riscau să piardă tot — și banii, și apartamentul.
La data când trebuia semnat contractul final, vânzătorul nu s-a prezentat — a dat scuze, apoi pur și simplu a ignorat convocările. În același timp, apartamentul apărea din nou la vânzare prin altă agenție, cu acte care păreau “curate”, ceea ce a arătat clar că încercau să vândă în paralel către altcineva.
Pentru cuplu, totul s-a transformat într-un coșmar: au rămas fără locuință, fără cei 80.000 €, cu credite de plătit și cu promisiuni neonorate. Avocatul lor susține că este o schemă clară: avans neobișnuit de mare, o manevră de scurtă durată pentru a vinde mai scump, un contract de “încetare” forțat — și dreptul de a șterge antecontractul înscris în cartea funciară.
Acum tinerii pot încerca să recupereze banii prin executare silită sau cerere de finalizare a vânzării — dar procesul poate dura luni, ani, cu costuri, timp pierdut și incertitudini. În plus, au pierdut nu doar bani, ci și încrederea în sistemul imobiliar.
Ce ne învață acest caz?
- Încrederea nu e suficientă — avansul, oricât de mare, nu garantează că vânzarea se va finaliza fără probleme.
- Antecontractele, chiar dacă sunt semnate la notar și înscrise în cartea funciară, pot fi ignorate, dacă părțile implicate sunt hotărâte să ocolească legea.
- Familia proprietarului (sau susținătorii săi) poate influența decisiv tranzacția — ceea ce complică și mai mult situația cumpărătorului.
- În contextul pieței imobiliare aglomerate și prețurilor mari, riscul de escrocherii crește — cumpărătorii trebuie să fie atenți la semnele de alarmă: avans neobișnuit de mare, cereri de “încetare amiabilă”, listări simultane, etc.
- Chiar dacă legea ar putea proteja cumpărătorul, drumul judiciar de recuperare este lung, costisitor și nu oferă certitudini rapide.
