Continut
Unul dintre semnele problemelor din sistemul judiciar românesc este modul în care sunt ocupate funcțiile de conducere din instanțe. În loc să fie ocupate pe bază de concurs transparent și pe criterii clare de competență, cele mai multe posturi de conducere sunt preluate temporar prin delegare — o practică pe care legea o reglementează ca măsură excepțională, dar care în realitate a devenit obișnuință.
Majoritatea șefilor sunt interimari
Datele oficiale publicate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) arată o realitate îngrijorătoare: dintr-un total de 657 de funcții de conducere din instanțele judecătorești din România — inclusiv președinți de instanță, vicepreședinți și președinți de secții — 430 sunt ocupate prin delegare, adică aproximativ 65,44%.
Această practică este și mai răspândită în cazul instanțelor de prim grad — judecătoriile, unde aproape 76% dintre funcțiile de conducere sunt deținute de magistrați delegați, nu numiți prin concurs. La tribunale, procentul este de aproape 58%, iar la curțile de apel depășește 53%.
De ce contează delegările
Legea prevede că delegarea într-o funcție de conducere trebuie să fie doar o soluție temporară — de regulă nu mai mult de șase luni, cu posibilitatea unei singure prelungiri de încă șase. Această măsură este gândită ca un răspuns imediat la situații excepționale, de exemplu când un post rămâne vacant temporar și este nevoie ca activitatea să continue fără blocaje.
Însă în practică, judecătorii și observatorii sistemului spun că delegările sunt folosite pe scară largă, cu prelungiri repetate, fără ca postul să fie ocupat definitiv printr-un concurs transparent. Mai mult, în multe cazuri, judecătorii rămân în posturi de conducere prin delegare mult peste durata maximă legală, iar uneori se întâmplă chiar delegări „duble” — magistrați care sunt delegați în mai multe funcții succesive sau simultan.
Șefi interimari în locul unor lideri stabili
În 2025, conform datelor raportate de CSM, au fost emise peste 345 de delegări noi pentru funcții de conducere și peste 520 de prelungiri ale delegărilor deja existente. Un moment care a atras atenția anchetatorilor a fost o ședință din luna iulie 2025 în care, într-o singură zi, s-au aprobat nu mai puțin de 50 de noi delegări și 91 de prelungiri.
Acest fenomen nu este doar statistic: el creează o realitate în care marea majoritate a instanțelor funcționează fără lideri aleși prin concurs, iar aceasta poate avea efecte asupra gestionării dosarelor, disciplina internă, puterii administrative și credibilității sistemului în fața publicului.
De ce nu se fac concursuri
Unul dintre motivele invocate pentru această situație este interesul scăzut al magistraților de a participa la concursuri pentru funcții de conducere. Conform datelor CSM, în perioada 2024-2025 s-au organizat mai multe concursuri pentru funcții de conducere, dar numărul candidaților a fost modest: doar 75 magistrați s-au înscris pentru 256 de posturi în 2024, iar în 2025 doar 66 candidați pentru 150 de posturi. Dintre aceștia, un număr și mai mic a fost efectiv numit în funcție.
Impactul asupra sistemului
Criticii spun că această dependență de soluții temporare și lipsa unor concursuri frecvente și competitive pentru funcții de conducere pot contribui la instabilitate în managementul instanțelor și la o percepție de lipsă de transparență în organizarea internă a Justiției. În plus, magistrații au semnalat în repetate rânduri la diverse întâlniri oficiale și publice faptul că această practică afectează funcționarea corectă a sistemului judiciar românesc și creează blocaje administrative.
Pe fondul acestor date, dezbaterea publică despre necesitatea reformei din justiție, despre organizarea concursurilor pentru funcții de conducere și despre asigurarea transparenței și eficienței în sistemul judiciar rămâne deschisă.
