România se confruntă cu o situație tot mai complicată în sectorul energetic, în condițiile în care producția internă de petrol scade constant, iar dependența de importuri crește de la an la an. Datele oficiale arată că acest declin nu este unul accidental, ci face parte dintr-o tendință de durată, care devine tot mai vizibilă într-un moment în care energia este esențială și tot mai scumpă.
În primele luni din 2026, producția de țiței a scăzut cu aproximativ 7,6% față de aceeași perioadă a anului trecut, ajungând la circa 1,46 milioane tone echivalent petrol. Această evoluție confirmă o realitate cunoscută de specialiști: resursele de petrol ale României sunt exploatate de zeci de ani, iar multe dintre zăcăminte sunt deja în fază avansată de epuizare.
Experții explică faptul că, odată cu îmbătrânirea câmpurilor petroliere, cantitatea de țiței care poate fi extrasă scade natural, iar costurile de exploatare cresc tot mai mult. În plus, producția nu poate fi accelerată artificial, deoarece depinde de caracteristicile geologice ale zăcămintelor. Cu alte cuvinte, chiar dacă cererea crește, România nu poate produce mai mult petrol peste noapte.
Pe fondul acestei scăderi, importurile au crescut semnificativ. În 2025, România a adus din afara țării aproape 9 milioane de tone de țiței, iar în primele luni din 2026 importurile au urcat cu peste 21% față de anul anterior.  Estimările arată că această tendință va continua și în următorii ani, ceea ce înseamnă o dependență tot mai mare de piețele externe.

Situația este cu atât mai delicată cu cât producția internă acoperă doar o parte redusă din necesar. În prezent, România produce aproximativ un sfert din petrolul pe care îl consumă, restul fiind importat din țări precum Kazahstan sau Azerbaidjan.  Această dependență face ca prețurile carburanților și stabilitatea aprovizionării să fie influențate direct de contextul internațional, inclusiv de conflicte sau crize energetice.
Deși România are resurse și tradiție în domeniul petrolului, lipsa investițiilor majore și a descoperirii unor noi zăcăminte a dus la această situație. Specialiștii atrag atenția că fără tehnologii moderne și proiecte noi de exploatare, declinul va continua, iar țara va deveni și mai dependentă de importuri.
În același timp, există și posibile soluții, însă acestea nu pot fi implementate rapid. Modernizarea tehnologiilor de extracție, explorarea unor noi perimetre sau diversificarea surselor de energie ar putea reduce presiunea pe termen lung. Însă toate acestea necesită investiții consistente și timp.
În esență, situația actuală reflectă un dezechilibru major: România consumă mai mult decât produce, iar diferența este acoperită din exterior. Într-un context global instabil, acest lucru devine un risc strategic, nu doar o problemă economică. Fără măsuri concrete și investiții susținute, dependența de importuri ar putea continua să crească, punând presiune atât pe economie, cât și pe consumatorii finali.