Premierul Ilie Bolojan a lansat o propunere legată de viitorul absolvenților de medicină, argumentând că statul român investește importante resurse în pregătirea tinerilor doctori, iar această investiție ar trebui să se reflecte într-un angajament clar de lucru în sistemul medical din România pentru o perioadă de timp determinată după finalizarea studiilor. Bolojan susține că cei care își fac studiile universitare de medicină la buget și rezidențiatul plătit de stat ar trebui să aibă o obligație față de țară și să lucreze în România cel puțin câțiva ani — în discuție fiind intervale de doi, trei, patru sau chiar cinci ani — înainte de a decide să plece la muncă în străinătate.
Acest mesaj a fost transmis într-o întâlnire cu primarii de comune, unde premierul a pus accentul pe faptul că distribuirea medicilor și personalului medical în zonele rurale sau în orașele mici este esențială pentru a reduce dezechilibrele profunde dintre sistemele de sănătate din mediul urban și cel rural. Bolojan a subliniat că, la momentul actual, din aproximativ 7.000 de absolvenți ai facultăților de medicină din România în fiecare an, doar circa 1.000 ajung să muncească în sectorul public din țară, restul alegând să plece în străinătate sau să practice în sectorul privat.
Inițiativa sa vine într-un context în care plecarea medicilor români în alte state europene sau în alte regiuni ale lumii reprezintă o problemă de lungă durată pentru sistemul sanitar. Nivelul ridicat al emigrării personalului medical a afectat accesul pacienților la servicii de sănătate rapide și de calitate, în special în zonele în care spitalele se confruntă cu cel mai mare deficit de cadre. Bolojan spune că, dacă statul finanțează pregătirea unui medic pe parcursul a șase ani de facultate și apoi în perioada de rezidențiat, este rezonabil ca acel medic să aibă un angajament consecvent în țară pentru o perioadă de timp, pentru a da înapoi societății care a susținut formarea profesională.
Deocamdată, propunerea premierului este la nivel de discuție publică și politică. Nu a fost adoptată încă nicio lege, iar detalii concrete privind modul în care ar putea fi pusă în practică — de exemplu, dacă ar exista sancțiuni pentru cei care aleg totuși să plece imediat după absolvire sau mecanisme de compensare a cheltuielilor de formare — nu au fost precizate oficial. De asemenea, juridiștii și analiștii din domeniul sănătății au atras deja atenția că impunerea unor obligații de muncă obligatorii ar putea intra în conflict cu legislația națională sau cu normele europene privind libera circulație a forței de muncă și dreptul de a alege locul de muncă.
Propunerea stârnește discuții în rândul studenților și viitorilor medici, unii considerând-o una necesară pentru întărirea sistemului sanitar, iar alții arătând că problemele de fond ale sistemului — cum ar fi condițiile de muncă, salariile sau resursele limitate — trebuie rezolvate pentru a convinge medicii să rămână în România.
