O echipă de oameni de știință români de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a făcut o descoperire semnificativă în domeniul biologiei moleculare, care ne ajută să înțelegem mai profund cum funcționează materialul genetic din celulele noastre. Deși nu este vorba despre un tratament împotriva cancerului, această cercetare deschide posibilitatea de a controla mecanisme din ADN care influențează activitatea genelor, inclusiv a celor implicate în dezvoltarea cancerului.
De obicei, ADN-ul este descris ca o dublă elice stabilă, dar realitatea este mult mai dinamică și complexă. Molecula de ADN, formată din lungi catene de nucleotide, se poate plia în moduri foarte diferite în funcție de condițiile din jurul ei, iar aceste forme neobișnuite pot influența dacă anumite gene sunt activate sau nu. Structuri precum i-motiful – una dintre formele speciale în care se poate organiza ADN-ul – au fost legate de reglarea genelor, dar până acum oamenii de știință nu aveau o modalitate clară de a le observa sau controla.
Cercetătorii ieșeni au dezvoltat o tehnologie inovatoare care le permite să „vadă” în timp real cum se pliază ADN-ul la nivel molecular. Această metodă folosește un nanopor extrem de fin, practic un canal microscopic construit dintr-o proteină, prin care trec moleculele de ADN și generează semnale electrice ce pot fi măsurate. Astfel, echipa poate urmări exact când și cum formele speciale ale ADN-ului se formează sau se desfac.
Partea cu adevărat revoluționară a studiului constă în crearea unei molecule sintetice denumite PNA (acid nucleic peptidic), concepută să se potrivească exact cu anumite secvențe de ADN. Această moleculă acționează practic ca un „întrerupător genetic” – se poate lipi de formele speciale ale ADN-ului, cum este i-motiful, și le poate destabiliza sau bloca formarea. În acest fel, PNA poate influența modul în care anumite regiuni ale ADN-ului se comportă, ceea ce poate avea un efect asupra activării sau dezactivării genelor asociate cu boli grave, inclusiv forme de cancer.
Un aspect important al moleculei PNA este rezistența sa crescută la degradare în interiorul celulelor, ceea ce o face un candidat promițător pentru cercetări viitoare în domeniul medicinei genice. Dacă aceste molecule vor putea fi perfectate astfel încât să pătrundă cu ușurință în celule și să vizeze cu precizie regiunile problematice ale ADN-ului, ar putea oferi în viitor instrumente noi de reglare a activității genelor, deschizând calea către terapii mai eficiente și mai țintite pentru boli genetice sau oncologice.
Descoperirea de la Iași subliniază cât de mult a avansat înțelegerea noastră asupra ADN-ului – nu doar ca suport al informației genetice, ci ca o structură dinamică, capabilă să adopte forme complexe care influențează direct funcțiile celulare. Studiul arată că, într-adevăr, modul în care ADN-ul se pliază și se desfășoară în interiorul celulelor poate avea un impact major asupra reglării genelor și, implicit, asupra sănătății noastre, iar controlul acestor procese devine o frontieră fascinantă în cercetarea biomedicală.
