Totul începe într-o dimineaţă obișnuită: poliţişti specializaţi din Direcţia de Investigare a Criminalităţii Economice, împreună cu procurori, bat la ușile mai multor foști şefi și colaboratori ai Euroins — la adrese din Bucureşti şi din judeţul Mureș. În total, 14 percheziţii domiciliare și la sediile unor firme afiliate. Motivul: un dosar penal care e descris de autorităţi ca având o gravitate excepţională.
Procurorii cercetează fapte precum gestiune frauduloasă, delapidare și spălare de bani — acuzaţii care privesc perioada 2020-2023 și vizează oamenii de decizie din conducerea Euroins (inclusiv cei din patronatul bulgar, dar şi conducerea executivă din România).
Potrivit anchetei, de-a lungul acelor ani, Euroins ar fi fost “decapitalizată” — adică cineva a scos bani și active din firmă, lăsând compania fără resurse să onoreze poliţele și daunele. Se spune că banii încasaţi de la clienţi au fost direcţionaţi către alte entităţi controlate de acelaşi grup, în loc să fie păstraţi pentru despăgubiri.
Pe scurt: societatea vindea poliţe (inclusiv RCA), încasa primele, dar nu păstra suficiente rezerve tehnice — adică bani de rezervă pentru a plăti despăgubirile. În acelaşi timp, raporta autorităţilor că are fonduri suficiente, deşi realitatea era alta.
Când autorităţile s-au uitat peste cifre, au constatat deficite uriaşe. De exemplu, doar pentru clasa de asigurări auto obligatorii (RCA), la final de 2021 şi până în 2022, Euroins afișa rezerve subestimate cu sute de milioane de lei — ceea ce înseamnă că nu ar fi putut acoperi daunele cerute.
Astfel, în primăvara lui 2023, autoritatea de supraveghere financiară i-a retras licența firmei și a cerut intrarea în insolvență. În iunie 2023, tribunalul a decis falimentul — o hotărâre care, după numeroase încercări de contestație, a devenit definitivă în februarie 2025.
Dar prăbușirea companiei nu a fost singurul şoc. Anchetatorii spun că fondurile colectate de la asiguraţi — sute de milioane de lei — ar fi fost transferate artificial către firme afiliate, iar daunele reale solicitate de clienţi au fost ignorate sau respinse.
Rezultatul: un prejudiciu uriaș estimat la aproximativ 4,69 milioane de euro și 1,62 miliarde de lei. Dispariţia acestor sume a afectat grav atât clienţii — persoane fizice sau firme care aşteptau daune — cât şi sistemul de asigurări din România, destabilizând piaţa RCA.
Pentru zeci de mii de asiguraţi, falimentul Euroins a însemnat incertitudine: mulţi şi-au pierdut poliţele, clienţii păgubiţi au rămas fără banii promişi, iar cei care credeau că plătesc o asigurare „serioasă” au descoperit că firma nu mai putea plăti despăgubirile.
Deşi compania nu mai funcţiona oficial, mulţi clienţi nu au reuşit să îşi recupereze banii, pentru că dosarele de daună au fost fie respinse, fie ignorate. În plus, numărul real de litigii și de cereri de despăgubiri fusese ascuns autorităţilor: erau zeci de mii de dosare nerecuperate.
Acum, după percheziţii și începutul anchetei penale, foştii conducători ai Euroins trebuie să răspundă în faţa legii. Investigaţia vizează nu doar pierderile financiare, ci şi faptele — acuzaţiile sunt de natură penală: gestiune frauduloasă, delapidare, spălare de bani, fals în raportările către autorităţi.
Cazul Euroins — cu zeci de mii de clienţi păgubiţi, cu poluţie de încredere pe piaţa asigurărilor și cu gestionarea dubioasă a fondurilor — devine astfel un semnal pentru toată piaţa: când asigurătorul nu este solid, când rezervele nu sunt reale și transparenţa lipsește, consecinţele pot fi dezastruoase. Şi nimeni nu scapă — nici clienţii, nici statul, nici piaţa.
Însă, prin anchetă și percheziţii, autorităţile încearcă să dea drumul la această poveste neagră: să afle cine a fost responsabil, să recupereze ce s-a pierdut şi — poate — să restabilească un minim de încredere în sistemul de asigurări. Dar pentru mulţi români, tremurul rămâne: amintirea banilor pierduţi, a încrederii trădate, a nesiguranţei.
