În primele șase luni de mandat ale guvernului condus de Ilie Bolojan, structura angajaților din sectorul public din România a suferit schimbări semnificative, rezultând reducerea cu aproape 27 000 a locurilor de muncă ocupate în instituțiile statului, conform datelor analizate de sursele economice și publicate în presă.
Cea mai mare parte a acestor pierderi de locuri de muncă s-a înregistrat în sistemul Educației, unde aproximativ 17 400 de posturi ocupate au dispărut în decurs de o jumătate de an. Această reducere semnificativă face din educație domeniul cel mai afectat de restructurarea aparatului bugetar, școala și universitățile fiind principalele sectoare în care angajările au scăzut.
Pe lângă învățământ, alte sectoare importante din administrația publică au fost influențate de tăierile de posturi: autoritățile locale au înregistrat mii de locuri de muncă eliminate, iar servicii cum ar fi poliția, jandarmeria și armata au raportat, de asemenea, scăderi, de ordinul miilor de posturi ocupate.
Guvernul Bolojan argumentează aceste reduceri ca parte a unui plan amplu de reorganizare a aparatului bugetar, menit să restrângă cheltuielile publice și să stabilizeze finanțele statului fără a recurge la majorări de taxe sau impozite. În acest context, salariile din sectorul public au fost înghețate pentru 2025 și 2026, iar sporurile pentru condiții vătămătoare eliminate, ca măsuri complementare reducerii de personal.
Reducerea numărului de angajați din sectorul public are efecte care depășesc simpla scădere a cifrelor statistice: pe de o parte, autoritățile susțin că un aparat bugetar mai mic este mai eficient și aduce economii importante, iar pe de altă parte această măsură a stârnit îngrijorări în rândul sindicatelor și al organizațiilor profesionale, mai ales în educație, unde lipsa unor cadre didactice ar putea pune presiune suplimentară pe sistemul de învățământ.
Criticii acestei politici atrag atenția că, în timp ce tăierile de posturi pot reduce cheltuielile pe termen scurt, ele pot afecta și calitatea serviciilor publice, conducând la suprasolicitarea personalului rămas și la o diminuare a capacității instituțiilor de a răspunde nevoilor cetățenilor. În mod special, reducerea semnificativă a posturilor în educație este văzută ca un potențial risc pentru procesul de predare și învățare, care necesită o forță de muncă suficientă și bine pregătită pentru a funcționa eficient în școli și universități.
În ansamblu, măsurile de restructurare ale guvernului Bolojan arată o schimbare clară în modul în care statul român își administrează resursele umane din sectorul public, însă efectele pe termen mediu și lung asupra serviciilor publice și asupra societății rămân subiect de dezbatere în spațiul public și politic.
