Ministerul Apărării Naționale a declanșat un nou capitol în controversa privind industria navală românească, punând în discuție atribuirea unui contract de aproximativ 700 de milioane de euro pentru construirea a două nave de patrulare offshore (OPV) finanțate prin programul european SAFE. În mod surprinzător, autoritățile iau în calcul ca Damen Shipyards Galati, șantierul naval din Galați care a construit constant nave militare pentru peste două decenii, să fie exclus din cursa pentru acest contract, în favoarea Șantierului Naval Mangalia – 2 Mai, aflat în insolvență și într-o situație financiară dificilă.
Decizia anunțată de ministrul Apărării, Radu Miruță, este parte dintr-o strategie mai amplă de salvare a șantierului din Mangalia, considerat „strategic” pentru industria națională de apărare. Conform declarațiilor oficiale, șantierul Mangalia are o valoare de lichidare estimată la 85 de milioane de euro, dar se confruntă cu datorii de peste 162 de milioane de euro, o situație care pune în pericol continuarea activității sale. Miruță a explicat că, în opinia sa, numai prin plasarea unor comenzi ferme pentru nave militare șantierul poate supraviețui și poate fi salvat pe termen lung.
Această abordare a generat tensiuni importante în industria navală românească, deoarece șantierul de la Galați este, în prezent, singurul din țară care produce constant nave militare și are o expertiză confirmată de peste 30 de nave livrate către 13 state NATO și UE în ultimele două decenii. În 2024, de exemplu, acesta a livrat mai multe nave atât pentru Pakistan, cât și pentru Olanda, și lucrează în prezent la contracte cu alte țări europene. În context, excluderea sa din competiția pentru navele SAFE ar putea afecta nu doar capacitatea tehnică de execuție în termenii impuși de program, ci și stabilitatea locurilor de muncă și a fluxurilor de producție existente.
Pe de altă parte, șantierul naval din Mangalia, deși este cel mai mare șantier naval din Uniunea Europeană situat pe flancul estic al NATO și este considerat important din punct de vedere strategic, nu a funcționat la aceeași capacitate ca cel din Galați în ultimii ani. După anularea licitației pentru corvete și schimbările din conducerea și guvernanța companiei, relațiile între statul român și grupul olandez Damen, care a deținut anterior controlul operațional în Mangalia, s-au deteriorat, iar șantierul a intrat în insolvență.
Ministrul Miruță a subliniat în repetate rânduri că atribuirea contractului pentru navele de patrulare către Mangalia face parte dintr-un plan de a relansa activitatea șantierului și de a menține producția navală în România, dar a evitat să se pronunțe definitiv asupra negocierilor cu Damen Galați, susținând că nu are preferințe pentru un constructor anume, ci urmărește respectarea termenelor impuse de finanțarea europeană. El a insistat însă că contractul trebuie finalizat până în 2030, în limita fondurilor disponibile, iar producția trebuie să înceapă cât mai curând pentru a asigura viitorul șantierului din Mangalia.
Această situație readuce în prim-plan tensiunile dintre obiectivele politice, nevoile industriei strategice și realitățile economice ale construcțiilor navale din România. În timp ce un șantier tradițional și eficient riscă să fie lăsat în afara unui contract major, autoritățile încearcă să găsească soluții pentru a revitaliza o altă unitate, punând însă presiune pe termenul și capacitatea de producție, în condițiile în care investițiile și comenzile militare au un impact direct asupra securității și autonomieii industriale naționale.
