Continut
Localitatea, care are în jur de 7.000 de locuitori, se confruntă în continuare cu probleme de bază ale infrastructurii, cum ar fi drumurile degradate și rețelele de utilități nefinalizate, ceea ce a generat critici din partea opiniei publice și a experților în administrație.
Drona de 36.000 € – sofisticată, dar prea performantă pentru nevoi locale
Echipamentul cumpărat este un model WingtraOne GEN II PPK, fabricat de o companie elvețiană și proiectat pentru lucrări de topografie, cartografiere și proiecte complexe de infrastructură la scară largă. Acest tip de dronă este folosit la nivel industrial în proiecte din Statele Unite până în Africa, fiind mult mai performant decât cerințele unei comune rurale.
Primărița comunei, Magdalena Lucia Suciu, aflată la al șaptelea mandat, a recunoscut că nu consideră această achiziție ca fiind o prioritate pentru comunitate. Într-o declarație publică, ea a explicat că preferința administrației ar fi fost îndreptată către proiecte de infrastructură, precum reabilitarea drumurilor, dar că accesarea de fonduri europene impune reguli stricte, iar alte linii de finanțare nu au fost accesibile pentru aceste investiții.
Edilul a mai spus că s-a recurs la această finanțare pentru că, dacă administrația nu accesează fonduri disponibile, localnicii ar putea percepe această inacțiune ca lipsă de implicare.
Supraveghere extinsă: 139 de camere video montate în comună
Pe lângă dronă, proiectul a inclus și instalarea unui sistem de 139 de camere de supraveghere, amplasate în diferite puncte din comună. Potrivit primăriei, aceste camere nu sunt folosite pentru a urmări cetățenii, ci pentru monitorizarea traficului auto și a spațiilor publice. Imaginile capturate sunt stocate timp de 30 de zile și pot fi puse la dispoziția Poliției la cerere. De asemenea, oficialii susțin că tehnologia ar putea ajuta în identificarea persoanelor dispărute sau în situații de urgență.
Critici privind prioritățile și eficiența investiției
Există însă voci critice care consideră că o dronă atât de scumpă și sofisticată nu este necesară pentru o comună rurală cu un buget și nevoi modeste. Practicile alternative, mai accesibile ca preț și complexitate, ar fi putut să răspundă aceleiași nevoi fără a consuma o sumă atât de mare.
În plus, în cadrul aceluiași proiect PNRR, Primăria din Chinteni a achiziționat și alte „smart gadgeturi”, cum ar fi bănci inteligente, pubele inteligente și stații de încărcare pentru mașini electrice – deși drumurile și rețelele de utilități rămân adesea nefinalizate.
Un paradox al absorbției de fonduri europene
Acest caz reflectă o problemă mai largă întâlnită la nivelul administrațiilor locale: dificultatea de a accesa fonduri pentru investiții prioritare și constrângerile rigide ale ghidurilor de finanțare. Potrivit primăriței, multe lucrări esențiale pentru comunitate nu se califică pentru finanțare, ceea ce duce la utilizarea banilor publici pentru proiecte mai puțin vitale, dar eligibile în baza regulilor impuse de programele europene.
Situația din Chinteni a generat discuții aprinse despre modul în care fondurile publice sunt cheltuite și despre prioritățile reale ale unei comunități în plină dezvoltare.
