Continut
În București, un număr extrem de mare de locuitori — peste 15.000 de bucureșteni — așteaptă de ani de zile ca autoritățile locale să le recunoască oficial dreptul de proprietate asupra terenurilor din jurul caselor lor. Această situație, deși reglementată de lege, se prelungește în timp din cauza întârzierilor administrative, iar mulți nu știu că pot grăbi procesul prin căi legale alternative.
Problema nu este una nouă: încă din urmă cu doi ani, viceprimarul Capitalei anunța că peste 15.400 de familii locuiesc în case ale căror terenuri adiacent nu le sunt recunoscute oficial. Chiar și în 2025, situația rămâne aproape neschimbată, cu mii de cereri depuse la primăriile de sector care sunt încă în așteptare.
Ce presupune recunoașterea dreptului de proprietate
Conform legislației din România, dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente locuințelor este reglementat de mai multe legi — printre care Legea nr. 18/1991 (Legea Fondului Funciar), modificată de legi ulterioare — precum și de alte acte normative care stabilesc modul în care astfel de terenuri pot intra în proprietatea celor care le folosesc.
Procedura legală este simplă în teorie: proprietarul unei case depune o cerere la primăria de sector unde se află terenul, însoțită de documentele care dovedesc proprietatea imobilului și înscrierea acestuia în registrele cadastrale și fiscale. Primăria analizează cererea și formulează o propunere către Prefectură — fie pentru admiterea solicitării și emiterea ordinului de recunoaștere a dreptului de proprietate, fie pentru respingere.
Întârzieri care depășesc 5 ani
Deși procedura legislativă există de mult timp, implementarea ei este extrem de lentă în practică. Mulți dintre cei care au depus cererile completate corect așteaptă decizii definitive de peste cinci ani. Pe parcursul acestui răstimp, proprietarii continuă să plătească chirie pentru terenul aferent casei lor, deși au investit deja în construcția imobilului.
Avocatul Răzvan Popescu, specialist în legislația fondului funciar, explică că întârzierile provin din mai multe cauze: un număr insuficient de angajați în primării care să se ocupe de aceste dosare, necesitatea avizelor de la alte instituții și birocrația inerentă într-un proces care implică documente multiple și verificări complexe.
Soluția: instanțele de judecată
Pentru cei care nu vor să mai aștepte, legea le oferă și o altă cale legală: pot merge în instanță. Conform avocatului citat, dacă autoritățile nu răspund la o cerere în termen de un an sau cel mult doi, se poate vorbi despre un „refuz tacit”, iar solicitantul poate ataca acest refuz implicit în instanță pentru a obține o hotărâre judecătorească care să oblige autoritățile să soluționeze cererea.
Această procedură nu este rezervată doar proprietarilor direcți ai caselor, ci este deschisă și moștenitorilor sau persoanelor care au cumpărat imobilele de la proprietarii inițiali. Legea aplicabilă nu depinde de data în care a fost dobândită proprietatea asupra construcțiilor, atâta timp cât documentele sunt în regulă.
Impactul situației asupra bucureștenilor
Timpul lung de așteptare afectează nu doar planurile personale ale oamenilor, ci și situația lor financiară și stabilitatea locativă. Mulți trăiesc cu incertitudinea că terenul pe care se află locuința lor nu este al lor în drept legal, deși ei au construit, întreținut și investit în proprietate de ani de zile. Procedurile care par simple pe hârtie se transformă în labirinturi birocratice care pun presiune pe familii și pun oportunitățile lor pe pauză.
În final, situația celor mii de bucureșteni scoate în evidență o problemă largă a administrației locale: implementarea lentă a legislației care ar trebui să protejeze drepturile fundamentale ale proprietății, și lipsa unei comunicări eficiente cu cetățenii despre cum își pot exercita aceste drepturi mai repede și mai eficient.
