Povestea începe cu un parc industrial din apropierea Sibiului: Parc Industrial Sibiu SA. În ochii unor oameni, acesta era un simplu loc de afaceri, dar în realitate – pentru alții – devenise scena unui mecanism de corupție și îmbogățire rapidă. Recent, procurorii Direcția Națională Anticorupție (DNA) au decis să trimită în judecată opt — unele surse spun nouă — persoane acuzate că au vândut la preţuri subevaluate terenuri ce aparţineau parcului și apoi le-au revândut la valoarea reală.
Totul ar fi început în anul 2014, când administratorul de facto al societăţii — Eugen Iordănescu — ar fi decis ca mai multe parcele de teren din zona Şelimbăr să fie evaluate intenționat la valori mult mai mici decât cele reale. În acest fel, pământul a fost cumpărat de el, de membrii familiei sale, sau de persoane apropiate — la preţuri de zeci ori sub cele normale.
Dar povestea nu se oprește aici. În foarte scurt timp, aceleași terenuri au fost revândute — dar la preţ de piaţă — realizându-se profituri spectaculoase. Procedura a fost simplă: ieftin first, scump după. Documentele anchetei menţionează că diferența dintre preţul de cumpărare și preţul de revânzare a generat un “folos necuvenit” estimat la peste 20,6 milioane de lei.
Pe lista celor trimiși în judecată se află, pe lângă Iordănescu, și administratori “în drept” ai societăţii — ca Adrian Ioan Pintea și Florian Ioan Muntean — considerați complici la schema de subevaluare; dar și persoane care au cumpărat terenurile la preţuri derizorii, membri ai familiei, dar şi un notar public și oameni de afaceri implicaţi în revânzarea către piaţă.
Anchetatorii susţin că operațiunile frauduloase s-au desfăşurat pe o perioadă extinsă — între 2014 și 2021 — şi au implicat mai multe tranzacţii, cu parcele de teren de dimensiuni variate, de la câteva mii până la zeci de mii de metri pătraţi. În unele cazuri, preţul de achiziţie a fost de doar câteva zeci de mii de lei, iar revânzarea ulterioară aducea sute de mii sau chiar milioane de lei.
Pentru comunitatea locală — și nu numai — cazul ridică semne serioase de întrebare. Terenurile proveneau din patrimoniul unei societăți care implică și autoritatea publică (U.A.T. Șelimbăr deţine o cotă din Parc), ceea ce înseamnă că statul — prin localitate — a fost, indirect, prejudiciat. Într-un fel, ceea ce ar fi putut servi dezvoltării economice locale a fost vândut “pe nimic” către un cerc restrâns, apoi revândut cu profit — iar societatea, adică comunitatea, a pierdut sume importante.
Dincolo de cifre, povestea are un impact real — asupra încrederii populaţiei în gestionarea patrimoniului public, asupra percepţiei asupra justiţiei, dar și asupra modului în care proprietatea publică este administrată. Dacă acest tip de fraude rămân fără consecinţe, cine mai crede că “teren public” înseamnă, cu adevărat, interesul comunităţii și nu doar “pradă”?
Acum, acuzațiile sunt pe masa instanțelor. Printre faptele pentru care se face judecată: vânzare cu intenţie a bunurilor publice la preţ subevalut, complicitate la aceste fapte, transmitere fictivă de părți sociale, mărturie mincinoasă şi altele.
Rămâne de văzut ce vor decide judecătorii. Dar chiar simpla deschidere a procesului transmite un semnal: autorităţile anticorupţie sunt în alertă, iar cei care s-au folosit de putere și relații pentru a profita de pe urma proprietăţii publice nu sunt invincibili.
