Într-o lume care adesea tace, 25 noiembrie ridică un strigăt ferm: violența împotriva femeilor nu mai poate fi ignorată. În fiecare an, în această zi, lumea marchează Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, un moment de reflecție, solidaritate și acțiune.
Această dată specială deschide campania UNiTE, un șir de 16 zile de activism care se întinde până pe 10 decembrie, Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Scopul este simplu, dar profund: să creștem conștientizarea, să cerem răspundere și să acționăm pentru a proteja victimele și a preveni tragediile.
Violența împotriva femeilor nu e doar o problemă individuală — este una sistemică, o încălcare masivă a drepturilor omului. La nivel global, aproape o treime dintre femei au trecut prin violență fizică sau sexuală cel puțin o dată în viață. Mai grav, date recente arată că sute de mii de femei și fete au fost ucise de parteneri sau membri ai familiei — un fenomen cunoscut sub numele de femicid.
Pentru anii recenți, tema campaniei vorbește direct despre tragedie: „la fiecare 10 minute, o femeie este ucisă” — un mesaj dur, care pune responsabilitate pe umerii decidenților politici și societății civile.
UN Women și Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate lansează un raport special în această zi: „Femicidul în 2023”. Documentul aduce cifre tulburătoare și subliniază cât de urgent este să consolidăm legislația, sprijinul pentru supraviețuitoare și mecanismele de prevenție.
Dar nu este doar o zi simbolică: mesajul este clar – trebuie toleranță zero. Autorii trebuie trași la răspundere, iar statele trebuie să adopte și să pună în practică strategii naționale cu finanțare reală pentru a elimina violența de gen.
Chiar și la noi, în România, semnificația zilei este simțită: clădiri importante precum Palatul Parlamentului vor fi iluminate în portocaliu, culoarea luptei împotriva violenței.
De unde a pornit totul? Alegerea datei nu este întâmplătoare. 25 noiembrie amintește de trei femei din Republica Dominicană — surorile Mirabal — care au fost ucise în 1960 pentru activismul lor împotriva dictaturii. Sacrificiul lor a devenit un simbol global al rezistenței și al necesității de a opri violența bazată pe gen.
Astăzi, chemarea este puternică: nu doar să ne amintim, ci să facem ceva. Să susținem supraviețuitoarele, să investim în servicii de protecție, să educăm generațiile următoare și să ne angajăm la solidaritate reală. Fiecare acțiune contează, fiecare voce adaugă greutate luptei împotriva unei violențe care nu are scuză.
