Într-o poveste care pare desprinsă din filele unui basm despre sălbăticie și renaștere, un animal impunător, cerbul lopătar, își regăsește locul în inima pădurilor românești. După zeci de ani în care a dispărut din zonele de deal și câmpie, această specie erbivoră revine ca parte a unui proiect dedicat refacerii biodiversității locali.
Totul a început printr-un demers al Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AJVPS). În județul Iași, acolo unde cerbul lopătar nu mai fusese văzut de aproape un secol, au fost aduse 25 de exemplare — provenind atât din rezervații românești, cât și din Polonia — care au fost plasate într-un țarc de aclimatizare.
În acest țarc, viața a început să renască: „avem deja 15 pui”, spune Marian Sebastian Florea, directorul AJVPS Iași. Este un semn clar că reintroducerea nu e doar o acțiune temerară, ci una bine planificată și cu succes. După perioada de adaptare, toate animalele, inclusiv puii, vor fi eliberate în sălbăticie, ceea ce înseamnă că în natură vor ajunge 51 de cerbi lopătari.
Dar ce a determinat dispariția lor inițială? Specialiștii indică o combinație de factori: schimbările climatice, defrișările, urbanizarea extinsă, dar și vânătoarea excesivă și braconajul. Cele două războaie mondiale au fost un punct de cotitură — și-au lăsat amprenta, iar după ele declinul populației a fost accentuat.
Însă revenirea cerbului lopătar nu este doar un simbol — este o acțiune concretă de conservare care poate aduce beneficii reale: restaurarea echilibrului ecologic, întărirea biodiversității, dar și revitalizarea ecosistemelor forestiere. În plus, acest proiect reflectă o responsabilitate asumată față de natură și față de generațiile viitoare.
Astfel, cerbul lopătar nu este doar un animal reintrodus — el devine, în ochii multora, un simbol al speranței: dovada că natura poate fi reparată, dacă ne implicăm cu grijă și cu răbdare.
