La o vârstă la care majoritatea oamenilor își petrec timpul alături de familie, bucurându-se de liniștea pensiei, o femeie din Cluj a demonstrat că dorința de a învăța nu are termen de expirare. Amalia-Susana Tușa, în vârstă de 90 de ani, a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, devenind oficial cea mai vârstnică studentă din România.
Momentul absolvirii a avut o încărcătură emoțională uriașă, deoarece pentru Amalia nu a fost doar finalul unor studii universitare, ci împlinirea unui vis pe care l-a purtat în suflet aproape întreaga viață. Deși a avut rezultate excepționale la școală și a terminat liceul cu media generală 10, destinul i-a fost schimbat brutal de contextul politic al vremii. Tatăl său a fost condamnat politic în perioada regimului comunist, iar acest lucru i-a blocat accesul la învățământul superior. Astfel, visul de a urma o facultate a fost amânat pentru mai bine de șapte decenii.
În locul vieții academice pe care și-o imagina în tinerețe, Amalia a fost nevoită să își construiască un alt drum. S-a dedicat familiei, a muncit în sectorul administrativ și a ocupat diverse funcții de responsabilitate, inclusiv în activitatea sindicală. Cu toate acestea, dorința de a studia nu a dispărut niciodată. În adâncul sufletului, a continuat să spere că într-o zi va avea șansa să își îndeplinească această dorință rămasă neîmplinită.
Acea șansă a venit în anul 2023, când, la vârsta de 87 de ani, a luat decizia curajoasă de a se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă. Alegerea nu a fost întâmplătoare. Credința a ocupat întotdeauna un loc central în viața sa. Provenind dintr-o familie profund religioasă și având rădăcini în mediul clerical, Amalia a considerat că studiul teologiei reprezintă cea mai potrivită modalitate de a-și continua dezvoltarea spirituală și intelectuală.
Pe parcursul celor trei ani de facultate, a participat la cursuri, a susținut examene și a studiat alături de colegi care aveau uneori chiar și șapte decenii mai puțin decât ea. Prezența sa în sălile de curs a devenit rapid o sursă de inspirație atât pentru studenți, cât și pentru profesori. Mulți au admirat nu doar perseverența sa, ci și energia și curiozitatea cu care aborda fiecare nouă lecție.
Amalia Tușa spune că și-a păstrat mereu dorința de a învăța și că aceasta este una dintre cheile unei vieți active. În numeroase declarații, a explicat că a fost întotdeauna atrasă de cunoaștere și de descoperirea unor lucruri noi. Chiar și la 90 de ani, continuă să fie interesată de tot ceea ce se întâmplă în jurul său și consideră că învățarea trebuie să fie un proces care durează toată viața.
Povestea sa este cu atât mai impresionantă cu cât viața nu a fost lipsită de încercări. A trecut prin dificultăți personale, probleme de sănătate și numeroase provocări care ar fi putut să o facă să renunțe. În loc să se lase copleșită de obstacole, a ales să privească fiecare experiență ca pe o lecție și ca pe o oportunitate de a deveni mai puternică. Credința și optimismul au ajutat-o să meargă mai departe indiferent de situație.
În discursurile și interviurile sale, Amalia vorbește adesea și despre schimbările pe care le observă în societate. Ea consideră că tinerii de astăzi ar trebui să fie mai curioși, să pună mai multe întrebări și să fie mai preocupați de dezvoltarea personală. În același timp, apreciază oportunitățile pe care generațiile actuale le au la dispoziție și pe care mulți dintre cei din generația sa nu le-au avut niciodată.
Absolvirea facultății la 90 de ani transformă povestea Amaliei-Susana Tușa într-un exemplu remarcabil de perseverență și ambiție. După zeci de ani în care circumstanțele istorice și sociale i-au blocat accesul la educație, femeia a demonstrat că nici vârsta, nici timpul trecut nu pot opri un om hotărât să își împlinească un vis.
Pentru mulți români, imaginea Amaliei îmbrăcată în roba de absolvire reprezintă mai mult decât o simplă diplomă universitară. Este dovada că dorința de a învăța și de a evolua poate învinge orice obstacol și că uneori cele mai frumoase reușite vin tocmai atunci când nimeni nu se mai așteaptă.
